Tăceri
nu mă-ntreba de ce în iarnă, copacii zac trântiți de vânt
zăpada vine și așterne uitări de sine și cuvânt
nu mă-ntreba... la fel ca tine aștept o nouă primăvară
zâmbind să imi apară chipul ce am iubit odinioară
dar nu apare și in ceață plutesc fantome-nveșmântate
în giulgiu alb-gri de zăpadă și amintirile-ngropate
târziu apoi la gura sobei încerc cu ultime puteri
s-alung ce-n inimă apasă in noaptea plină de tăceri
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Doina Bonescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre vânt
- poezii despre tăcere
- poezii despre primăvară
- poezii despre noapte
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre iarnă
- poezii despre gură
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.