Posada
Visez mașini printre noroaie,
Cu tracțiune integrală,
Ce-au evadat de prin convoaie,
Și din coloana oficială.
Visez numai la drăcovenii,
La calul verde și abulic,
Și-njur o lume de vedenii,
Fără de mere-n pomul biblic.
Când vizele pe pașapoarte,
Se află pe tărâm oniric,
Spre lumi ce poate nu sunt moarte,
Forjez cuvinte-n spațiul liric.
Visez, visez cu disperare,
Să-nfig picioarele-n zăpada,
Cu alb de circuri glaciare
Și var de-ntemeiat posada.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre visare, poezii despre zăpadă, poezii despre verde, poezii despre moarte, poezii despre copaci, poezii despre cai sau poezii despre alb
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.