Viața
Valuri în maluri cu acorduri, din adâncuri în amurguri,
Vin ca arcuri cu săgeți ce mă străpung și m-ajung,
Mă simt ca un ciung.
Angelică-ncantare, cu vocea ei amețitoare,
Aceasta dulce-ncercare,
Ce-i viața în viața împletită-n dureri amare,
Cu modul ei de abordare amăgitoare
Te ia... te lasă... te ceartă și te iartă...
Neagră soartă... mai bine moartă.
Anotimpuri, apusuri, asfințituri,
Tornade din timpuri formate,
Ce lasă în urmă doar câmpuri devastate.
Și versuri în cercuri de ceață citesc,
Catarguri de gânduri din maluri zăresc,
Coșmaruri din coșuri de vise în fum risipesc
Biciuri de foc ce fulgere-aruncă...
Cu scut mă acopăr, m-ascund,
În vechi amintiri mă strecor, mă scufund.
Se-aruncă fantome din cer în adânc,
Femei despletite în alb, de mare-nghițite,
Virgine ispite.
În noaptea ce visele-și țese mai lungi și mai dese,
De noi neînțelese.
poezie de Camelia Olteanu
Adăugat de Camelia Olteanu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre voce
- poezii despre visare
- poezii despre virginitate
- poezii despre viață
- poezii despre versuri
- poezii despre tornade
- poezii despre poezie
- poezii despre noapte
- poezii despre negru
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.