Presimțire
Eu nu sunt decât o presimțire
A destrămărilor ce vor veni
Un implus
Între on și off...
Eu nu sunt decât tăcerea
Care îmboldește cuvintele
O carte uitată în colțul memoriei colective
O convulsie nemângâiată...
Eu nu sunt decât dorul care bântuie carnea
Și carnea care subjugă dorul...
Eu nu sunt decât un zbucium care arde mocnit.
Cândva, esența mea va fecunda și alte arderi.
Eu nu sunt decât un vis pe care l-a avut mama mea în tinerețe.
Năzuința ei cea mai puternică.
Un freamăt.
poezie de Gabriel Petru Băețan
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre uitare
- poezii despre tăcere
- poezii despre tinerețe
- poezii despre superlative
- poezii despre mamă
- poezii despre dor
- poezii despre cărți
- poezii despre cuvinte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.