În memoria lui Noica
În liniștea pădurii în care te odihnești
Ne inspiri prin cugetările tale.
Ne-ai lăsat moștenire cultura ta.
Să învățe și generațiile viitoare
Cele cunoscute de tine.
Promitem că ne vom depăși unii pe alții
Și vom da mai departe din cuvintele tale.
Au trecut 30 de ani de când ne-ai părăsit.
Spiritul tău ne însoțește cu modestie.
Iubitorii tăi te preacinstesc
Din inima muntelui
Zăpada albă, pură asemenea sufletului tău
Se aseaza pe mormânt.
Mereu vei rămâne în inima noastră,
Mentor spiritual al sufletelor noastre.
poezie de Teodora Diaconu
Adăugat de Teodora Diaconu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre zăpadă
- poezii despre timp
- poezii despre spiritualitate
- poezii despre păduri
- poezii despre promisiuni
- poezii despre odihnă
- poezii despre munți
- poezii despre moștenire
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.