Cearta
Cuvântul pe care l-am spus la mânie
cântărește mai puțin decât o semincioară de pătrunjel,
dar prin el trece drumul
care mă va duce-n mormânt
acel teren cumpărat și plătit
pe sărătura unui deal din Truro,
acolo unde pinii pitici
ignoră golful.
La jumătatea vieții sunt aproape mort,
departe de propria-mi natură,
părăsit de dragostea mea sălbatică pentru viață.
Dacă aș putea plânge, aș plânge,
dar sunt prea bătrân pentru a mai fi
copilul cuiva.
Liebchen,
cu cine trebuie să mă cert,
exceptând în freamătul iubirii
acea nemiloasă, intermitentă flacără?
poezie de Stanley Jasspon Kunitz, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre iubire
- poezii despre plâns
- poezii despre plată
- poezii despre natură
- poezii despre moarte
- poezii despre foc
- poezii despre cuvinte
- poezii despre copilărie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.