Abstract...
Lumea, dă zor să-și consume
Drama, ticsită de glume,
Fastul, se-nghite cu patimi,
Timpul, se-neacă de lacrimi...
Prostia, file împarte
Albe și fără de moarte,
Uimirea, geme în clocot
Dreasă cu zeamă de clopot...
Iubirea, stă în iluzii,
Destinul, face confuzii,
Ranchiuna, tace și-nțeapă,
Huma e cea ce te-adapă...
Răul și castitatea
Se-mbină iar libertatea
Închisă duce încântul
Morții odată cu vântul...
Falnicul bust din calomnii
Se sparge-n mii de insomnii,
Carnea, desprinsă de oase
A desfrânare miroase...
Luciditatea-i o crimă,
Viciul e-asemenea stimă,
Omul de-atâta plăcere
Se zvârcolește-n durere!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (29 noiembrie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre vânt
- poezii despre virginitate
- poezii despre umor
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre prostie
- poezii despre plăcere
- poezii despre libertate
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.