Cocoşul

Cocoşul, fire entuziastă
(al nostru, ca şi strămoşu-i gal),
artist din pinteni până la crestă,
alcătuise un cor conjugal.
Veneau prieteni la mici serate
şi din pădure câte-un expert.
Dar, într-o seară,
pe neaşteptate,
cu nări zvâcnite şi gâdilate,
veni şi porcul la un concert.
Îl invitară în fund, pe paie.
În întuneric abia-l vedeai.
Se... nimerise lâng-o tigaie.
Şi în tigaie era... mălai.

Iar dirijorul,
cu măiestrie,
bătu din aripi, păru pierdut
în largi efluvii de simfonie.
Sfârşind,
se-ntoarse şi vru să ştie
noului oaspe cum i-a plăcut.
- De... zise porcul zâmbind cu teamă
lângă tigaie, cu râtu-n jos.
De... cam schematic...
cam fără zeamă...
Dar, totuşi, totuşi,... a fost gustos.

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Micheleflowerbomb
Votează! | Copiază!