Cantecul sferelor
Ca sub un clopot ne înlănțuim trupurile,
Ne vedem și nu ne vedem,
ne auzim și nu ne auzim,
sângele ne picură prin vene
ca un balsam țintuind
peceți nevăzute.
Străjerul timpului ne ține
disperat,
atârnați deasupra norilor;
nu mai plouă, nu mai ninge,
toate anotimpurile s-au perindat
într-o singură zi
ca-ntr-un carnaval de Rio.
Un cântec al sferelor
ne ține înlănțuiți
în clepsidra
fulgerată de timp,
..................
tu și eu,
ca un vis colorat,
iubindu-ne.
poezie de Marinela Preoteasa
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre visare
- poezii despre sânge
- poezii despre ploaie
- poezii despre nori
- poezii despre ninsoare
- poezii despre muzică
- poezii despre culori
- poezii despre anotimpuri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.