Tăceri tăcute
Cuibul unei perechi de berze tăcute
acoperă albastrul tăcut al cerului,
născut din tăcutele nopți trecute,
peste roadele tăcute ale ogorului.
Un pictor miop rupe un penel tăcut,
dar clădește un castel din petale mute
și-un zumzet de albine, pe un vis plăcut,
îl amestecă în culorile încă nevăzute.
Se varsă un mov tăcut pe norul trist,
mirele și mireasa nu vor să se sărute,
ecoul plecat devine un tăcut solist,
nimicul nu mai are umbre cunoscute.
Simbolurile sunt pe scările căzute,
un orb mai caută sclipirile-n nămol,
uraganele se dau pe știrile tăcute,
uscățive rime aduc un tăcut pistol.
Început fără secunde guralive,
sătui tăcuți cu genele căzute,
multe tăceri născute costelive.
poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre nuntă
- poezii despre naștere
- poezii despre început
- poezii despre știri
- poezii despre vorbire
- poezii despre visare
- poezii despre uragane
- poezii despre tristețe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.