Orașul încă doarme
În ora aceea orașul dormea
sufocat de fumul roșu al iubirii
și liniștea lui nu-mi plăcea
golind de culoare toți trandafirii.
Frumoasă precum un înger erai
prin lumina pudrată de ploaie
ce-a coborât gemând din rai
acoperită de lungi războaie.
Aveai ochii scăldați în vis
și brațele albe ți-erau moi
privind cum sufletul marelui abis
naște o lume nouă între noi.
Nu mă săruta chiar acum,
voiam să-i spun dulcei minuni,
că trupul va ajunge scrum
pe fundul veșnicei genuni.
poezie de George Cătălin Cudalbu
Adăugat de George Cătălin Cudalbu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre lumină
- poezii despre îngeri
- poezii despre visare
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre trandafiri
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre suflet
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.