Iata cum
așa mi-au ieșit toate ispitele-n cale
noaptea
adâncite amarnice
creaturile astea murmură pași
la noi în parterul sărac în vorbe
otrăvurile petrec așternutul cu zorii zilei
închis
nu-ți mai pune capul în poala mea
nu te mai stafidi sperând că șoaptele mestecă
nuștiuce înțelesuri
că totul e simplu când se verifică
vântul
să nu-ți intre prea mult
în suflet
apoi
chiar îmi place cum te uiți la mine
trebuie doar să te învăț
că nu mai vărs nici
un pahar cu gramatică expirată
până când toate fiicele nu-și sărută
ochii
poezie de Roxana Adina Stroilescu
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre învățătură
- poezii despre vânt
- poezii despre timp
- poezii despre sărăcie
- poezii despre sărut
- poezii despre suflet
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- poezii despre gramatică
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.