Corăbii
Cerul își deschide norii,
Dimineața își așterne zorii,
Visele își dorm fiorii
Pământul își ornează polii.
De printre pulbere astrale
Preț de secunde-atemporale
Răzbat vii raze solitare
Rostogolindu-se în mare.
Din valul apelor, spre zare,
Din reci adâncuri planetare
Se nasc corăbii călătoare,
Cu pânze-n zboruri țipătoare.
Și ele își deapănă cărarea
Spre valul care cântă marea,
Se văd doar pânzele și zarea
Din depărtări chemând vâltoarea
Soarele s-aprinde-n apa
De corăbii purtătoare,
Pânzele se aștern pe clapa
Valurilor cântătoare.
poezie de Alexandrina Vlas din Cartierul viselor
Adăugat de aliona vlas
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre apă
- poezii despre visare
- poezii despre somn
- poezii despre singurătate
- poezii despre planete
- poezii despre nori
- poezii despre naștere
- poezii despre muzică
- poezii despre marină
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.