Decât să mă prefac că trăiesc
mai bine fărâme de carne pe un caldarâm egal
gunoi menajer împrăștiat spre gloria salubrității
hrană pentru ciori și pescăruși de trotuar
așa că renunț la barierele bunului șimț
și-mi las inima să zburde de nălucă
din frunză-n stâncă pe o floare de colț
oricum libertatea aceasta televizată nu e decât o constrângere
din ce în ce mai oficială
din ce în ce mai patentată
de toți idioții care se privesc în oglindă
atunci când declamă la ceas de seară idealuri despre idealuri
iar decât să cad în vraja străzii anonim
mai bine nenăscut sau mort în șoaptă
cât să nu mai conteze niciodată speranța
tîrfa asta idioată care încă mi-o trage
cu seninătatea unei nimfomane
iar dintr-un ochi de uragan domestic
doar pașii tăi vor răsuna etern
pe cristalul mințit al ferestrei liberei prăbușirii
pe care mi-am întins cu grijă timpanele
spre a-mi asculta atât de firesc
țipătul de naștere
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre uragane
- poezii despre televiziune
- poezii despre stânci
- poezii despre seară
- poezii despre naștere
- poezii despre moarte
- poezii despre libertate
- poezii despre inimă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.