Înserare
Eu nu știu ce poate să însemne
De-atât de tristă sunt din nou.
Să fie oare o simplă întâmplare?
Să fie oare un ecou?
Răcoarea înserării, încet, subtil, coboară
Iar pacea și liniștea amurgului devine tot mai clară.
E timpul, când stau la birou cu condeiul în mână,
Momentul când, gândurile-mi vin ca o furtună.
Eu nu știu ce poate să fie
De somnul la mine n-a fost
Ori poate o altă poveste începe să-nvie
Și totu-mpreună se leagă cu rost.
poezie de Daniela Gumann din Florile cireșului tânăr (2017)
Adăugat de Daniela Gumann
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre seară, poezii despre tristețe, poezii despre timp, poezii despre somn, poezii despre pace sau poezii despre devenire
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.