Pietre de apă

Mă simt dator să-ţi mulţumesc
pentru aurul şi pietrele scumpe
ce mi le-ai dat să le îngrămădesc
în săbiile şi trupurile încinse de lupte.
Din steaua polară cu miros de urs
un seu de viaţă eu am scurs,
să dau luminii hrană întuneric
şi plantelor raiul seric.
Pentru femeie şi pentru bărbaţi
am smuls vinul strugurilor împrăştiaţi,
pentru fetiţe şi pentru băieţei
am strâns apa ochilor de miei.
Cartea de piatra strânge-o tare,
ea ţi-e trezirea din culcare,
adună cerneala viselor plecate
în călimara penelor curate.
Înalţă fără teamă un porumbel
cu haina inimii tale pe el
să-şi spele ochii în cald azur
neştiind de lumea dimprejur.

poezie de George Cătălin Cudalbu
Adăugat de George Cătălin Cudalbu
Votează! | Copiază!