Fiin'că bătrânii nu măi îs pă lume (poezie în grai bănățean)
Un sat măi gol ca nișiodată,
Pămânce goale, nelucrace,
Fiin'că bătrânii nu măi îs pă lume,
Iar copiii-s în altă parce.
Cu spini, urzâși șî mulț bruscani
S-o "împodobit" grăgina,
Fiin'că bătrânii nu măi îs pă lume,
În Șieruri ș-or găsât ogina,
Cu lacrămi pă obraz priveșci,
Poarta ge la drum că-i rujinită,
Fiin'că bătrânii nu măi îs pă lume,
Ca poarta să măi fie fărbuită.
Pă la orașă îs plecaț copiii
Ge casa părincească s-or zuitat,
Fiin'că bătrânii nu măi îs pă lume,
Casa sângură, lăsată... îi în sat.
poezie de Claudiu Românu
Adăugat de Claudiu Românu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre sat, poezii despre poezie, poezii despre copilărie, poezii despre bătrânețe sau poezii despre Banat
1 Andrei scripkarul [din public] a spus pe 19 iulie 2017: |
| Ghini dy tat nene romanule |