Ignorarea unui amic
Când un amic, obscur și pătimaș,
te emoționează cu durata-i efemeră
și te copleșește cu eterna-i obsesie,
rămâi ca un copil născut din eroare.
Simți că de tâmpla ta stau spânzurați
toți cei pe care i-ai iubit sincer
și vin spre tine,
mult prea devreme,
să-și ceară simbria dragostei ce le-ai purtat.
Ți-aduci aminte de el
ca de-o femeie întâlnită întâmplător
și îi vorbești corect
doar când te corectează alții.
Căci uitarea este un folos
ce aduce o ameliorare a vieții,
o adâncire a cunoașterii legilor firii,
e cumpăna ce înclină din domeniul promisiunilor
spre acela al certitudinilor,
confirmând presupunerile optimiștilor.
Iar eu mă simt mereu preocupat
să restitui roadele bacșișului emoției
ce m-a electrizat instantaneu.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre vorbire
- poezii despre viață
- poezii despre uitare
- poezii despre sinceritate
- poezii despre promisiuni
- poezii despre prietenie
- poezii despre optimism
- poezii despre naștere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.