Vis de iarna
Licurici să cadă
peste trupul meu,
noaptea când se-aprind
stelele, noian,
Eu să sap fântâni
dincolo de ele
și privind prin lună
ca printr-un ochean,
Să mă-nalț o clipă
până-n poarta zării
îmbrăcată toată
în al iernii voal,
Iar când mă voi strânge-n
gheme de lumină
să încep a ninge
lacrimi de cristal.
Și de le-ating ramul,
albul viscolind,
să roșească pomii
când zăpezi voi cerne,
Simfonii voi naște-n
zvon de clopoței
când în calea ta,
albă m-oi așterne.
poezie de Elena Victoria Glodean
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iarnă
- poezii despre alb
- poezii despre zăpadă
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre noapte
- poezii despre ninsoare
- poezii despre lumină
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.