Pietre pe flori

Patru şi vreo câteva flotări –
ora când maeştrii te cuprind
cu un abur vechi lipit de nări
construiesc din pietre vii un gând
despre faima creierului mic
îl întreb pe Darwinul de jos
nu am nici o algă să-i dedic
pentru că a spus că nu-i Hristos
cine eşti când mână dreaptă-mi dai?
să-mi cunoşti impulsurile poţi
dacă vom ajunge în Mumbai
ne vom prinde-n hora mare toţi
cei care ne temem de oglinzi
şi de clopoţeii veninoşi
vom aprinde candele timizi
pomenind strămoşii mai păroşi
cu un ochi al minţii prăfuit
ne vom înălţa pe trepte cruci
dacă-n alte vieţi mi-ai fost iubit
totuşi îmi vei spune că te duci
să-ţi găseşti mireasa pe un nor
părăsind şi setea de argint
umbra mea e câmp multicolor
tolănită-n verde am să-ţi cânt
despre moartea care vine-n zori
să-mi aducă pietre în cuvânt
câmpul meu mai are şase flori –
i le dau pe-o normă de pământ

poezie de Radmila Popovici
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!