Bătrânețea, un colț îndesat cu nimicuri
știu că nu e bine să te pui rău
cu singurătatea
ca să
nu te stăpânească puterea ei
ai putea să mori din asta
știu
undeva în colțul îndesat cu nimicuri
un păianjen țese din firul nopții
în camera de alături
un bătrân orb joacă șah...
poezie de Teodor Dume din revista Qpoem (aprilie 2017)
Adăugat de Teodor Dume
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre bătrânețe
- poezii despre șah
- poezii despre singurătate
- poezii despre păianjeni
- poezii despre noapte
- poezii despre moarte
- poezii despre jocuri
- poezii despre bine și rău
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.