Un gând de iarnă
Când primele ninsori or să se cearnă,
Atunci va fi mai greu de cei plecați,
Atunci să cânți peste al vieții zaț,
Atunci să-ți fluturi brațul peste iarnă.
Prin lume numai oameni de zăpadă,
Un foc din vatra stânilor să smulgi,
Și, cu puterea disperării dulci,
Să-l lași deasupra spațiului să cadă.
Se vor așterne între noi vecernii,
Din clopote cădea-vor chiciuri mari,
Atunci visez, frumosă, să apari
La marile instanțe ale iernii.
Și-apoi să ningă mult ca-n frații Grimm,
Și sub zăpezi de bronz să ne iubim.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre iarnă
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre ninsoare
- poezii despre muzică
- poezii despre iubire
- poezii despre gânduri
- poezii despre foc
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.