Meteoritul lent
Am presimțit că zeul doarme fără respirație
Am presimțit că zeul doarme fără respirație
undeva în părțile mai albastre ale cerului.
Ca o spermă luminoasă și leneșă,
câțiva meteoriți au trecut prin fața stelelor fixe.
Cine știe când se va naște o altă lume,
și în ce fel va fi aceea,
ce legi tragice și ce obiceiuri altele
vor fi fiind cândva
în părțile mai albastre ale cerului.
Dar aceasta ne-o va vesti cometa
când cerește va șterge cerul,
iar, noi, din ce în ce mai inutili și mai părăsiți
vom construi cu disperare temple.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre meteoriți
- poezii despre tragedie
- poezii despre stele
- poezii despre somn
- poezii despre naștere
- poezii despre lumină
- poezii despre lene
- poezii despre legi
- poezii despre comete
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.