Coloana infinitului
Cine caută
în sferele atinse de înalt
găsește prin ere,
datina și oasele nemuririi
la porțile de piatră dintre nopți.
Fulgeră-n inimă iernile lunii,
se sting ochiuri de stele;
nimicul îl șterge...
Coloana infinitului,
virtute a ideii de sprijin
împletește suflete.
Visează și păsările
înălțându-și aripile
prin siluete de metal,
în zbor,
împreună cerul străpung.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (6 martie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre înălțime
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre păsări
- poezii despre noapte
- poezii despre inimă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.