Aprilie

Miresme-mbătătoare au cucerit văzduhul
Şi dintr-odată, iată, au explodat copacii;
De nicăieri, prin ierburi au apărut gândacii
Şi semne dau de viaţă şi semne dă şi stuhul.

Zâmbesc acelaşi zâmbet bogaţii şi săracii,
Că peste toţi pogoară la fel din ceruri duhul,
S-a încălzit afară şi nu se-aude bruhul
Umilului din ghenă ce-şi caută colacii.

Când e atâta pace şi-atâta bucurie
În ochii tuturora, pe străzi şi pe alei,
Cum n-a mai fost vreodată în vremea ce trecu,

De ce m-apasă oare o grea melancolie
Şi inima mă doare şi umerii mi-s grei?
O fi singurătatea? Să fie anii? Tu?

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!