De stirpea cuvintelor
Strămoașa noastră, marea,
apa, strămoașa noastră,
ea din care am ieșit
ea de care ne este sete
e tot la fel de mult predestinată uscării
cum suntem noi predestinați cuvântului
sub flacăra aceasta
predestinată să se ardă pe sine.
Lacrima care-mi curge pe obraz
dac-aș fi plâns-o tot timpul
aș fi putut să disprețuiesc cuvântul
ca pe ceva cu mult mai etern.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cuvinte
- citate de Nichita Stănescu despre cuvinte
- poezii despre timp
- citate de Nichita Stănescu despre timp
- poezii despre foc
- citate de Nichita Stănescu despre foc
- poezii despre apă
- citate de Nichita Stănescu despre apă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.