Ora fântânilor
Oră de liniști stelare,
clar semn de lumi fără nume,
largul în ambru și-n jar e,
Thalassa-n ritmuri apune.
Vocile sfânt de curate,
frunțile pure și ochii,
cugetul gol și curat e,
clopote când legănate
trec în nunteștile rochii.
Ora fântânilor lunii,
înger șoptește prin umbre
vorbele rugăciunii
netălmăcite și sumbre.
poezie de Ion Vinea din Viața românească (1938)
Adăugat de Yuki
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre ore
- poezii despre curățenie
- poezii despre îngeri
- poezii despre voce
- poezii despre stele
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre rochii
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.