Pădurea-și numără copacii
S-ar răsuci-n morminte dacii
De-ar auzi despre ce zic.
Pădurea-și numără copacii,
Iar numărul e tot mai mic...
Ici, colo, câte-un brad visează
Că va ajunge pân' la cer.
Pădurea se tot micșorează
Și cântăreții, triști, îi pier.
Când cerul lacrima își varsă,
Că nu mai poate îndura
Să vadă cum pădurea-i ștearsă,
Copacii prind a lăcrima.
Pădurea-și numără copacii
Făcându-și loc în umbra lor,
Iar cântăreților, buimacii,
Le dă mult spațiu pentru zbor.
Ne mor copacii sub securea
Inconștienților avari
Care consideră pădurea
Un loc din care poți să cari
Din bogăția lumii, verde,
Și-n locul gol să nu plantezi.
Pădurea,-n viitor, se pierde,
Pe lângă ea, și noi, nu vezi?
poezie de Lidia Iustina Terecoasă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Lidia Iustina Terecoasă. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre muzică
- poezii despre zgârcenie
- poezii despre visare
- poezii despre viitor
- poezii despre verde
- poezii despre tristețe
- poezii despre păduri
- poezii despre numere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.