Perpetuum
Dă-mi mâna... să nu spui nimic,
Cuvintele, cel mai adesea, dor;
Deasupra lor vreau azi să mă ridic
Și niciodată să nu mai cobor!
Te simt, mă simți, comunicăm astral,
Noi dăm simțirilor noi înțelesuri,
Descoperind secretul ideal
Al iubirii, ce dăinuie în versuri.
Atinge-mă, să știu că nu visez!
De te-ndoiești că noi ne potrivim,
Ca un Manole-am să te re-creez,
Într-un perpetuum să ne unim!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Leliana Rădulescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre versuri
- poezii despre superlative
- poezii despre secrete
- poezii despre prezent
- poezii despre poezie
- poezii despre mâini
- poezii despre iubire
- poezii despre informații
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.