Scurtă baladă
Numai fereastra ta nu se stinge, nu.
Singură sus, lângă cer, orbitoare,
ca un ochi mă fixează când trec
bolnav de vini imaginare.
Numai arborii tăi nu-și pierd în iarnă
frunzele verzi, pieritoare,
când trec cu ninsoarea sub ei
bolnav de vini imaginare.
Nici câinele tău schelălăind printre mașini,
cel cu patru picioare,
nici el nu mă latră când trec
bolnav de vini imaginare.
Nici faptul că exist și tu o știi
nici faptul că sunt, nu te doare,
când invizibil mă agăț de cuvinte
bolnav de vini imaginare.
Hai judecă-mă, hai pedepsește-mă cu nepăsarea ta, oarecare,
din ce în ce cum sunt mai bolnav
de vini imaginare.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi și următoarele:
- poezii despre câini
- poezii despre vinovăție
- poezii despre verde
- poezii despre picioare
- poezii despre ninsoare
- poezii despre imaginație
- poezii despre iarnă
- poezii despre frunze
- poezii despre existență
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.