Visul meu
copacul din gradina mea
nu stiu cu ce se hraneste;
poate cu mine, poate cu tine.
frunzele lui sunt atat de colorate,
crengile sunt pline de viata,
in jurul lui sunt trei meri mai mici,
sta impunator peste toata gradina,
sta impunator peste toata inima,
cine il uda?
cine ii taie frunzele uscate?
cine?
poate eu,
poate tu,
poate fetele cu fustita rosie
ce isi scrijelesc numele pe el.
incearca sa-l asculti,
suiera vantul
ce-l face sa danseze intr-un mod ametitor
te ia cu somn
te ia cu dor
te ia cu vise
fetele cu rochite
se plimba langa
portile deschise.
fructele sunt adunate,
inimile sunt coapte,
visele sunt inaltatoare,
copacul meu se vede de peste hotare.
poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre inimă
- poezii despre somn
- poezii despre plimbare
- poezii despre mere
- poezii despre graniță
- poezii despre frunze
- poezii despre fructe
- poezii despre fete
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.