Din iarna sufletului
Din iarna sufletului poți ieși
Iar poți activa, iar poți propăși
Divinul har nu se va sfârși.
Te poți desprinde de tristețe,
De grădina cu mere pădurețe
Pătrunde-adânc în har și frumusețe.
Nu te teme de groaznica oștire
Ce vrea să-ți ia eterna moștenire
Privește spre cereasca strălucire.
Este scăpare din umeda celulă
Unde sfânta părtășie este nulă
Gândește: jertfa crucii e destulă.
Nu sta în spațiul cu leii ce răcnesc
Ei sunt mânioși atunci cînd te privesc
Spune mereu: "Isuse, Te iubesc."
Rupe lanțurile fără-ntârziere
El ți-a dat o îndoită putere
Din iarnă să mergi în mângâiere.
poezie de George Cornici din Aripi cutezătoare (13 ianuarie 2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iarnă
- poezii despre tristețe
- poezii despre suflet
- poezii despre sfinți
- poezii despre moștenire
- poezii despre mere
- poezii despre lei
- poezii despre jertfă
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.