desen epidemic
Sufletele morților
Sunt atmosfera terestră.
Respirăm sufletele lor,
Sufletele lor își înfig câte un deget
Adânc în respirația noastră.
(N. Stănescu Omul-Fantă)
imaginează-ți niște guri
plasate epidemic pe niște fețe albe
ca și cum nu ar fi de ajuns
visele negre
și-acum descide ochii
nu se știe câți cm sunt între gând și glas
cert este că albul se murdărește
iar ochii orbesc
fără nici o amenințare sau alarmă de prevenire
imaginează-ți niște pietre
lipite aleatoriu pe un tablou vid
ca și cum nu ar fi de ajuns
grotescul lumii
și-acum deschide ochii
nu se știe dacă pietrele-s moarte sau doar hibernează
cert este că le poți șlefui
cu ridul mâinilor tale
acum
imaginează-te pe tine
din afara ta, desprins din tine
ca un fulg din plumb menit să-nece glasuri
și să topească pietre
apoi
închide ochii și mori încet
la capăt de suflet o mamă se zbate-n chinurile nașterii
copilul ei ești tu
cel dinafară
poezie de Dana Mușat
Adăugat de Dana Mușat
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre suflet
- poezii despre alb
- poezii despre visare
- poezii despre plumb
- poezii despre ochi
- poezii despre negru
- poezii despre naștere
- poezii despre mâini
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.