vin ierni
nervos
primul fulg
de parcă ar fi Columb și mai nervos
ochiul meu nu știu care pentru că am
câțiva
l-a înecat în traiectorie părăsită
până s-atingă profunzimea filozofic!
nu-i încă iarnă în acest pătrat
câinele Bobiță melancolic atârnă
privirea lui între copacii desfrunziți
și mâine
zâmbesc, și cu foarfeca plutind
a înțeles
mă apuc de lucru, vin vremuri
omătoase și-mi pun lanțuri
să nu-mi patineze ochiul, gata
nu mai tai
frunzele la
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iarnă
- poezii despre zâmbet
- poezii despre viitor
- poezii despre ochi
- poezii despre melancolie
- poezii despre frunze
- poezii despre filozofie
- poezii despre căderea frunzelor
- poezii despre câini
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.