Lumini...

Pătrund în noi atât de lin
Şi nasc speranţă şi alin.

Străbat şi căile lactee
Şi relatări din epopee.

Ne înfăşoară mai duios
Ca puful dintr-o pernă scos.

Dezleagă taine şi mistere
Căci au trecut prin Înviere.

Ne dau imbold spre infinit
Ne-au modelat când au venit.

Oricine uşa le-a deschis
Simte un dor de Paradis.

Mesajul lor atât de clar
Deschide ochii către har.

Spre Adevăr ne-orientează
Doar puritate promovează.

În jurul lor e claritate
Ne dau imbold către Cetate.

Ating un ram cu gingăşie
Creează duh de părtăşie.

Le-mbrăţişăm şi noi cu drag
De câte ori sosesc în prag.

poezie de George Cornici (14 februarie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Votează! | Copiază!