După ultima iarnă
În ultima iarnă
În care ți-am rostit numele,
Am rostogolit timpul
Să-mi treacă de dor,
Să-mi aducă lumină nouă
După furtuni de zăpadă,
Îngemănând într-o ultimă oră
Pământ și cer după curcubeu.
Am răsturnat pașii nehotărâți
Din cercul de foc al gândurilor mele,
Și m-am îndemnat să luminez eu
Zborul neprefăcut al dorinței,
Sărutul născut în întuneric
Și timpul care își reglează scurgerea,
Știind că tot ce trebuie
Să se împlinească, se va împlini
După ultima iarnă...
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre lumină
- poezii despre întuneric
- poezii despre zăpadă
- poezii despre zbor
- poezii despre sărut
- poezii despre ore
- poezii despre naștere
- poezii despre iarnă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.