Soldatul lasat in trecut
Am cunoscut candva un simplu soldat
Care zambea larg si deschis in viata sa goala
Prin somnul intunecat si singuratic
Fluiera să atraga ciocarlia
In transee de iarna, intimidant si incruntat
Cu crampe paduchi si lipsit de rom
A tras un glonte spre creier, liniște
Nimeni nu m-ai vorbise despre el din nou
Voi oameni eleganti cu ochii plini de mila
Cine ridica moralul cand soldatii mărșăluiau
Ascunde-te in casa si roagă-te să nu cunosti
Iadul unde bucuria si tipetele s-au incheiat.
poezie de Grigore Cristian Iulian (ianuarie 2017)
Adăugat de Cristian CIG
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Grigore Cristian Iulian. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre armată
- poezii despre somn
- poezii despre singurătate
- poezii despre religie
- poezii despre ochi
- poezii despre iarnă
- poezii despre iad
- poezii despre creier
- poezii despre bucurie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.