Contemplaţie ideatică

Iubirea pluteşte cochetă cu nimb
Într-o panoramă a ei efervescentă
Şi iarăşi dă rotocoale şi tumbe
Tu cum te situezi iubito în devans
Şi fiinţa ta urmează trasee exhaustive
Lumină meteorică cu sintagme rubinii
Revii pe creasta prezentului în flăcări
Şi arzi simpatică la orizonturi febrile
Şi tragi din nou ocheade voit aluzive
Îmbrăcată în iederă verde inflamatoare
Prefigurezi sinergii emergente
Până dincolo de perspectiva imaginaţiei
Iată voalul tău saltă persistent
Veniţi şi vedeţi cetele ei de lumini
Cu braţe de scântei autonome
Şi încă emiţi murmur incandescent
Din buzele tale duios sacrosante
Îţi dai iama pe faţă în sclipiri dezinvolte
Tu taină feerică de fiecare speţă
Imbold contemplativ şi senzual
Parcursul tău arhiplin de emfază
Pasional predomină secvenţe voluptoase
Sub călăuza acelor îngeri eterni
Vei răsări concludentă din văpăi
Vei procrea pe viitor izbânzi afective.

poezie de David Boia (1 februarie 2017)
Adăugat de David Boia
Votează! | Copiază!