Vise clandestine
Doar soarele mai mângâie ca tine,
La răsărit, când încă e răcoare
Și mă trezesc din vise clandestine
Ca frunzele surprinse-n întomnare,
Când se abandonează în neștire
Și cad în iarbă ca o sărutare,
Cum buzele răsfrânte-n contopire
Păstrează gustul și parfumul gurii,
Ochii trimit săgeți de-nvăluire
Așa cum prevestiseră augurii,
Deși, au profețit pe jumătate,
Nu au vorbit de panica pădurii,
Când frunzele vor fi însângerate.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vorbire
- poezii despre visare
- poezii despre sărut
- poezii despre sânge
- poezii despre păduri
- poezii despre panică
- poezii despre ochi
- poezii despre gură
- poezii despre frunze
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.