Îndemn

Ai în faţă toată viaţa s-o trăieşti cum se cuvine,
respectându-i strict povaţa: ce e rău şi ce e bine.

De eşti riguros cu tine şi le ordonezi pe toate,
satisfacţia-ţi revine cu răsplată peste poate.

Fii încrezător în oameni, dă speranţă-n nemurire,
în sufletul lor să semeni cinste, stimă, preţuire.

Când în faţă doar priveşti, eliminând lipsurile,
ai motive să zâmbeşti plăsmuindu-ţi visurile.

Pentru inimă şi minte: de te-ndoaie vânt şi ploi,
drumul tău e înainte, să nu priveşti înapoi!

Ţine flacăra aprinsă mai presus de ce-ţi doreşti
performanţa e desprinsă din preceptele lumeşti.

Valorile pozitive păstrate-n destinul tău
sunt căi semnificative s-alegi ce-i bun de ce-i rău.

Demoni dinlăuntrul nostru ne-ndeamnă să trândăvim,
munca să fie pilastru de vrem fericiţi să fim!

Pleacă mulţi în ţări străine să-şi câştige existenţa,
cazne mari, sporuri puţine şi nu pot ţine cadenţa.

Ăsta e îndemnul meu la calm şi la cumpătare:
fii smerit, ai ţelul tău, parte-şi are fiecare!

Îl găseşti pe Dumnezeu într-o felie de pâine,
poţi munci azi pe un leu, nu ştii ce-o să fie mâine.

Nu cheltui tot câştigul, păstrează pe mai târziu,
nu ştii când pătrunde frigul în sufletul tău pustiu.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!