Reîntregirea
Lumina nevăzută
străbate culoarele memoriei,
cuvintele curg neîncetat,
precum ploaia calmă și caldă din cer
în inima pământului.
Treptat, muzica se strecoară,
deschizi și pătrunzi
prin noi lumi,
în toate părțile
pare să zbori.
Un pas.
Un salt de octavă.
Un dans.
O adiere.
Beatitudine.
Încotro te îndrepți?
Într-o continuă expansiune,
eliberat,
lași totul în urmă,
treci prin atâtea porți,
te reconectezi
cu fluxul tuturor călătoriilor purtate,
cu necuprinsa câmpie de amintiri calde, profunde,
de percepții, trăiri, dorințe și vise
ce-ți pătrund din ce în ce mai adânc,
în armonie
te contopești cu ele.
Înaintezi.
Într-o oglindă
te surprinzi zâmbind,
în ochi te privești, recunoscându-te,
o fericire neasemuită crește,
înflorește,
te-nconjoară,
sincronizată
cu tine din tine.
Nu ești singur,
cu tine ești și mereu ai fost.
Înconjurat de iubire, de lumină,
ești pregătit să fii Tu!
poezie de Irina Lucia Mihalca (23 iunie 2016)
Adăugat de dory58
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre zbor
- poezii despre visare
- poezii despre ploaie
- poezii despre muzică
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre flori
- poezii despre fericire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.