Glossă fecioarei de cristal

Glossă fecioarei de cristal
Născută din tăceri şi plâns,
Te pierzi în fiecare val...
Alchimic gândul ţi-am pătrus.
Copilărind printre poeţi,
Ai strâns lumină-n călimară
Şi printre verbe de nămeţi
Te-ntorci în fiecare seară.

Glossă fecioarei de cristal...
E alb în jur şi alb e-n tine,
Vin pescăruşii – plâns la mal
Şi-o lacrimă ţi se cuvine.
Mă dor nămeţii de priviri
Şi scârţâie de puritate,
Mă-nţeapă ţurţurii – străini,
Tu iar mă chemi în val de şoapte.

Născută din tăceri şi plâns,
Fragilă şi atât de pură...
Tu tinereţea mi-ai ucis,
Înfometatul colţ de lună.
S-a prăbuşit sub talpa ta
Vulcan din sferele cereşti,
Mister din albă catifea,
Dar tu, în alte lumi trăieşti.

Te pierzi în fiecare val...
Secundă ce ni se arată
Furtună-n cupa de cristal
Şerpuitoare şi perlată.
În râuri de mărgăritar
Treci, o fantasmă, peste cer,
O pasăre cu-aripi de jar,
Mister, mister, mister, mister.

Alchimic gândul ţi-am pătruns,
Te-am dus mireasă, la altar,
În ierni de vis, de nepătruns.
Tu nici nu m-ai privit măcar.
Copaci de nea s-au aplecat
Şi puritatea ţi-au robit,
Mireasă, eu te-am aşteptat,
Ninsoare-n mine-am adormit.

Copilărind printre poeţi,
Pe sânii albi, au nins cuvinte.
Zadarnic astăzi tu mă cerţi,
Zadarnic plângi. Sa iei aminte
Că-mi este braţul de ninsoare
Şi fluturi cresc pe braţul meu,
Cărări cu troienite flori
Eu îţi voi oferi mereu.

Ai strâns lumină-n călimară
Şi printre verbele de nea
Te-ai rătăcit, iubită doamnă,
În aspre ierni de catifea.
Gheţari sub pleoapa de cristal
\Deodată parc-au răsărit.
O arcă şi un marinar
În largul mării s-au ivit.

Şi printre verbe de nămeţi
S-au irosit la tâmple albi...
Fecioară de cristal, mă ierţi?
Soldaţi, mereu atât de albi,
Trudind cu braţele de jar,
Au vrut în braţe să te strângă,
Dar în oceanul de cristal
S-au stins... şi-au început să plângă.

Te-ntorci în fiecare seară
Ninsoare-n mine, infinit,
Te-ntorci, dar viaţa e amară
Iar timpul meu s-a irosit.
Alungă vuietul furtunii!
Sărută-mă! Am să te-aştept.
Eu sunt plus infinitul lumii,
Vreau să te strâng din nou la piept.

Te-ntorci în fiecare seară
Şi printre verbe de nămeţi
Ai strâns lumină-n călimară,
Copilărind printre poeţi.
Alchimic gândul ţi-am pătruns...
Te pierzi în fiecare val,
Născută din tăceri şi plâns,
Glossă fecioarei de cristal.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!