Glossă părinţilor plecaţi

Dor de clipă se aprinde
Ca o flacără-n clepsidră,
Sem din cerurile sfinte –
Mama mea apre-n tindă.
Lacrima îmi e mai caldă –
Izvor sferelor divine,
Când te văd, iubite tată,
Lumea toată-mi aparţine.

Dor de clipă se aprinde –
Vreascuri palide de jar,
Focul în mister ne prinde,
Devenim etern amnar.
Cânt de lacrimă şi fulger,
Drum de stele căzătoare,
Trece chipul unui înger
Peste-a timpulu oceane.

Ca o flacără-n clepsidră,
Rubiniu şi-mbujorat,
Un luceafăr se arată
Peste cerul siefat.
Val de lacrimă-n arginturi,
Pace-n cupe de cristal,
Cerul – lacrimă şi cânturi,
Viaţa – lacrimă şi val.

Semn din cerurile sfinte,
Dragoste şi resemnare,
Călător, să iei aminte
La uitatele canoane!
În scripturi e o poruncă –
Aproapele să-ţi iubeşti,
Căci nu-i timp să îţi ajungă
Adevărul să-mplineşti.

Mama mea apare-n tindă –
Vis la margine de zări,
Universul să-l cuprindă
Cu a ochiului ninsori.
Ninge flori de tei în lume,
Lumea-n două se desface...
Mamă, unde-ai fi anume,
Ochiul meu etern te place.

Lacrima îmi e mai caldă,
Mai sărac oceanul, azi,
Ţi-e cărarea îngustată,
Flamură de taină arzi.
Frământând vulcan de stele
Prelungindu-se-n clepsidră,
Râu de timp, măicuţei mele
Eu i-aşpune în oglindă.

Izvor sferelor divine –
Taina lumilor cereşti,
Tată, totu-mi aparţine
Când alăturea îmi eşti.
Lacrima-i izvor de miere,
Pâine, trup Dumnezeiesc,
Timp de încolţite stele...
Tată, ştii cât te iubesc!

Când te văd, iubite tată,
Lan de grâu îmi e privirea
Şi iubirea pâine coaptă...
Relativă-i fericirea?!
Cerul vieţii noastre este
Hărăzit a fi, de-acum,
Începutul de poveste,
Taina, capătul de drum...

Lumea toată-mi aparţine –
Vânt, pământ, oceane, mări.
Tată, fi-vei pentru mine
Cerul... şi apus... şi zori...
Toate-n lume-s în schimbare –
Vis, secunde, viaţa mea.
Pruncul doar părinţii-şi are,
Cât părinţi prunci vor avea.

Lumea toată-mi aparţine
Când te văd, iubite tată.
Izvor sferelor divine,
Lacrima îmi e mai caldă.
Mama mea apare-n tindă –
Semn din cerurile sfinte,
Ca o flacără-n clepsidră
Dor de clipă se aprinde.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!