E țara mea!
În țara-n care codrii plâng ades
Și Dunărea îmbrățișează marea,
Se lasă munții către deal, la șes
Unde chindia-ți taie răsuflarea.
În țara-n care toate sunt pe dos,
De unde, nu mai pleacă sărăcia,
Vibrează-n suflet viersul cel duios
Și e prezentă încă, omenia.
E țara mea, cu bune și cu rele
E țara nimănui și-a tuturor,
Și a trecut prin cumpene prea grele
Purtate cu obidă, de popor.
O zi pe an îți suntem datori, țară,
O zi pe an măcar, să te cinstim,
Destul în rest, te facem de ocară
Când pentru alții, din nevoi, spetim.
Mi-e dragă țara asta necăjită
Ce speră că-ntr-o zi va prospera,
Vă jur, oricât aș fi de îndârjită
Am s-o iubesc mereu, e țara mea!
poezie de Adriana Papuc (1 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sărăcie
- poezii despre suflet
- poezii despre păduri
- poezii despre promisiuni
- poezii despre plâns
- poezii despre patrie
- poezii despre munți
- poezii despre iubire
- poezii despre Dunăre
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.