Spre tine urc
Se lasă înserarea peste grinduri
Rostogolindu-și umbrele-n amurg,
Ruinele trosnesc în vechiul burg
Când ard mocnit durerile pe ruguri.
Doar șoapte line spre cetate curg
Și răvășesc tăcerea din adâncuri.
Se spulberă cenușile de gânduri
În valuri și în tropote de murg.
Pe țărm când calci pe urme de vestale,
Tu rătăcești cătând spre viitor;
Privirile ți se opresc, domoale,
Și mă privești, neostenit, cu dor
Când zăbovind în clipa umbrei tale
Spre tine urc și uit să mai cobor.
sonet de Georgeta Minodora Resteman
Adăugat de dory58
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Georgeta Minodora Resteman. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi poezii despre viitor, poezii despre tăcere, poezii despre seară, poezii despre gânduri, poezii despre durere, poezii despre dor sau poezii despre cenușă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.