Când clipele miros a tine

Când clipele miros numai a tine,
A iarbă crudă şi a primăvară,
Secunde noi vestesc atunci în mine
O linişte adâncă, princiară,

A nopţii trase-n luntrii de cristal
Prin şipotul cohortelor de stele.
Te caut în parfumul ritual,
Lăsat anume-n colţul gurii mele,

Simţind şi-acum căldura ce mi-ai dat
Când gura ta-mi strivea cu patimi dorul -
Te murmur în fărâme de păcat
Şi-i nesecat, de dragoste, izvorul.

De rătăceşti cumva, rănit de spini,
Te vindecă-n izvorul viu din mine
Şi-o cupă de iubire dacă-nchini
Desfată-mă cu-acelaşi gust, de tine.

poezie de Georgeta Minodora Resteman
Adăugat de dory58
Votează! | Copiază!