Rondelul pietrei din răscruce
Într-o noapte senină, când luna e plină,
Între frunze caduce o piatră străluce;
Frumusețea-i divină tristețe alină,
Așezată-n răscruce, ține loc de cruce.
Cine-i, Doamne, de vină, când mama suspină?
Doar ei se pot aduce lacrimi să usuce
Într-o noapte senină, când luna e plină,
Între frunze caduce, pietrei ce străluce.
Răsăritul să vină, sub pleoape lumină,
Risipindu-i năluce, gândul să-i educe,
Rugă în cer îi duce, dureri îi reduce,
Pentru a ei tulpină, o mamă se-nchină
Într-o noapte senină, când luna e plină...
rondel de Olguța Trifan (17 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Olguța Trifan. [Vezi și următoarele:
- poezii despre mamă
- poezii despre vinovăție
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre noapte
- poezii despre lumină
- poezii despre gânduri
- poezii despre frunze
- poezii despre durere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.