Visul de vis distrugător
Cuvintele nu-și mai găseau locul,
Soarele îngheță în sufletul lor,
Înțelegerea își împărți norocul,
El înțelese sincer că e călător.
Ieși pe ușă dar lăsă în prag
Paltonul și căciula îmblănită,
Drumu-l așteptă, troianul larg
Îi primea în viscol inima rănită.
Omul de zăpadă se-mbrăcă ușor,
Își trase și căciula pe urechi,
În casă gândul o mișca de zor,
Parcă venea din lumile străvechi.
Ieși în prag și luă mogâldeața,
O puse lângă soba încălzită,
Apoi dormind o prinse dimineața,
Gestul ei crezu că e ispită,
Apă-i peste tot și-o haină udă,
O căciulă căzută într-o parte,
- Se poate ca să fiu atât de crudă,
Oare el e-aproape sau este departe?
Într-o iarnă la fel de nebună
O umbră răgușită intră-n casă,
Ea cu milă-l ia de mână
Și-l invită să ia loc la masă.
Dintr-o vorbă-n alta el îi spune:
- Am revenit cu tot ce-ai vrut odată,
Cu bani, cu aur și renume,
Bogăția vieții mele ți-o dau toată.
Un lucru nu-ți pot da ca la-nceput:
Căldura tinereții și iubirea,
Tot ce-am adunat a încăput
În dureri ce ne-au cuprins aiurea.
Cuvintele nu-și mai găseau locul,
Soarele apuse-n sufletul lor,
Viața le-a jucat feste, norocul
A fost un vis, de vis distrugător!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre zăpadă
- poezii despre viscol
- poezii despre vestimentație
- poezii despre urechi
- poezii despre tinerețe
- poezii despre suflet
- poezii despre sinceritate
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.