Încă... deja
Îmi vine să-mi spun bună seara,
Dar nu îmi vine să-mi răspund,
Aș vrea, sfios ca domnișoara,
De mine însumi să m-ascund,
Să nu-l mai văd pe vinovatul
De toată dragostea din mine,
Ca un bătrân să caut patul
Odihnitor... și care ține
Cald locul dragostei, de-acum;
El încă lemn, ea... deja scrum.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre vinovăție
- poezii despre seară
- poezii despre odihnă
- poezii despre lemn
- poezii despre cenușă
- poezii despre bătrânețe
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.