Căci eu... trăiesc... în poezie...
Eu râd și râsul meu adună,
În juru-mi, oameni tot mai mulți,
C-așa-i când ai inima bună
Și știi pe alții să-i asculți...
Eu râd și râsul meu alungă
Durerea lor și tristul gând,
C-așa-i când poate să-ți ajungă
Să-i vezi pe ceilalți surâzând...
Eu râd și râsu-mi construiește,
Celor din jur, speranțe - mii,
C-așa-i, de inima îți crește
Când pe-altul fericit îl știi...
Și-atunci, mai spun o snoavă-n versuri
Și-mi aștern râsul în catren,
Să construiesc noi universuri
De voie bună și antren...
Dar când stau singură, cu coala
Tăcută de hârtie-n noapte,
Îmi înmoi pana în cerneala
Altor gândiri și altor șoapte...
Și plâng atunci, cum plânge dorul,
Și-mi tremură pe buze versul,
Și îmi coboară-n trup fiorul
Ce guvernează Universul...
La mine-n suflet, zbuciumate,
Pătrund, (pe porți acum deschise),
Și plâng... visele nevisate,
Și dor... trăirile ucise...
Și-atunci, cuvintele-mi adună
Toată durerea omenirii,
Hulind, ca marea în furtună,
Nemilostiva lege-a firii...
Dar nu-mi înec speranța-n mare...
Străfundul ei, de val ascuns,
Păstrează-o tainică visare,
Păstrează-un dor de nepătruns...
Un dor de... DOR, frumos și trist,
Un dor de pur și feerie...
Mirare-i că pot să exist,
Căci eu... trăiesc... în poezie...
poezie de Mariana Cruceru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre visare
- poezii despre versuri
- poezii despre râs
- poezii despre plâns
- poezii despre dor
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre trup și suflet
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.